INTENȚII, ABERAȚII, FĂRĂ SUBIECT, OMENESC POSIBIL, ARGUMENTE, ENTUZIASME, ÎNSCENĂRI, FANTEZII

La egală distanță de studiu și creație mă reped din nou spre voi, din ascunzișul destăinuirilor. Unul dintre noile mele progrese este resentimentul, necopt îndeajuns, că forma cu care lucrez continuă a se arăta ca mască, ascunzând justificat realitatea ocupațiilor și bucuriilor mele. Deși făcând și refăcând găsesc întotdeauna dorința de a da inexplicabilului înfățișarea lucrului știut, observ și o luare sănătoasă la picior, prin bălării. Cum este de pildă repetiția pe care mă sprijin în pamflete, poezii și povestioare depănate până la deznodământ.

Obiectele la care mă uit, mici secvențe de istorie, par corecte și previzibile în poziție individuală, dar încurcarea și adunarea lor în întreg derapează spre aberație. Situația împreunează piese pudice cu "balcon" spre grădină, geometrii cubiste deschise în origamiurile unor hărți de motoare pentru automobilele de lux, dar și crenguțe înmugurite tremurând sub greutatea cămășilor de noapte. Totul tratat cu candoare și prost gust induce o criză de perspectivă ce încurcă percepția și face să plutească discuția... Posibil asupra unei istorii a costumului pentru cei săraci.
O altă latură importantă a stării de spirit în care mă păcălesc cu sentimente inegale față de realitatea vestimentară contemporană este opacă clasificărilor aduse de cărtile pe care le citesc.

Trecerea de la noțiunea de costum la cea de modă prin care hainele s-au dezbrăcat cu desăvârșire de apăsările sociale pentru a câștiga poezie și ostentație maschează în continuare fricile și aspirațiile atelierului. Trăim în continuare controlând aparența: ne supravegheam singularitățile triumfând prin toate colțurile dulapului și ale magazinelor. Facem toate exercițiile cu competență și încredere în limitele strâmte ale vestiarului montat după legile plăcerii care vizează toate propria afirmare. Din locul în care mă aflu, sub îndrumarea maestrului de atelier, pot să discern Continuitatea și Ruptura ca pe niște amintiri succinte sau evocări aproximative între mine și piață, ca să nu zic voi. Evoluția permanentă și de nestăpânit a modei, tentată totodată de întoarcerea la natură, dar și de hiperbolicul progres tehnologic mă sălbăticesc și dezorientează.