LINIȘTE / SILENCE SS 2011

Liniște este un alt cuvânt pentru spațiu.

Prin conectare la dimensiunea interioara fără timp si fără spațiu , dincolo de gândire si persoană devenim conștienți de liniște.

Liniștea nu are formă și de aceea nu poate fi atinsă cu gândul. Când am întrebat copilul într-un joc cu ghicitori "cum se numește spațiul dintre cuvinte si obiecte el mi-a răspuns "gaură". Exact la asta ma gândeam și eu, la gol. Liniștea nu este chiar tot acest spațiu gol, ci unul intenționat. Altfel, în spațiul dintre forme se întâmplă atâtea lucruri cu care se joacă privirea noastră și prin care curg realități multiple, încât liniștea se "zărește" foarte rar, aproape niciodată. Căci spațiul este plin de relații între forme, de umbre de forme, de gânduri forme.

Pentru că hainele cusute fac să se înfățișeze ceva material, cu greu mai pot aduce vorba despre liniștea metafizică despre care am amintit, dar încerc să mă apropii prin tăcere tacticoasă de ne-formele de liniște. Printr-un pact cu simțurile, sentimentele, valorile și înțelesurile acestora, în vederea ordonării gândirii si a disciplinării prejudecăților, înclin vag  către: nici bine, nici rău, nici practic, nici util, ceva ce mi se pare că seamănă cu liniștea. Acest ”mi se pare” este un viciu de formă, o obișnuință nedirijată de voință și rațiune, ce cuprinde o confuzie cu care sunt de acord în limite schimbătoare. Ca și cum aș încerca să restaurez ceva ce știu dar nu recunosc. Ceva ce exista și nu recunosc dat fiind că nu văd sau nu știu cu ce organ trebuie privit, dar oricum mi-e clar că nu cu mintea.

Primul obstacol este marginea formei sau pragul ei cu spațiu, de care se îngrijește Viața. 

Înăuntru se găsesc conținuturile, afară se găsesc gândurile despre toate acestea. În viața mea înăuntru este ca afară, limita e transparentă. Sau nu e, doar știu de ea. Dacă vreau liniște îmi trebuie o forță absolută care se numește Uitare. Există un moment de uitare în timpul zilei și el este înainte să mă trezesc la lumea de gânduri, când sunt încă într-o stare totală de relaxare, între somn și trezie.

Obiectele pe care le fac ar trebui să semene cu acest moment sau măcar să inspire acest moment.

Ele vin de aici.

De aceea ele sunt făcute din diferite texturi de cearceafuri. Mai fine, transparente, moi, brodate, plisate, catifelate, hârtioase, apretate, albe, prăfuite, negre, pudrate.  Imprimate cu  vise din trecutul apropiat, brodate cu flori si picături de ață sau cuvinte din găuri de aur.

Totul e spălat cu cheia în buzunar.

Cheia:

Binele (Unitatea) fiind Începutul si Rădăcina tuturor lucrurilor se află în toate lucrurile ca rădăcină și principiu. Înfățișarea este doar a acelor lucruri care sunt făcute și înfățișarea nu înseamnă nimic altceva decât facere. Din aer este făcut sufletul, din suflet mintea, din minte zeul (sau Zeul a făcut mintea, mintea a făcut lumea, lumea a făcut omul care este sufletul ei). Cules din Corpus Hermeticum, Hermes Trismegistos, Editura Herald 2015.

Liniștea cred ca este cand cunoști, accepți și poți vedea dincolo de acestea.